Lupta sistemelor – partea I

Anticomunismul vs. Proromânismul.

Unele evenimente care au avut lor în Republica Moldova dar şi persoane pe care le-am cunoscut m-au motivat să scriu rîndurile care urmează.

Oamenii care se declară români, în esenţă sunt anticomunişti şi nu proromâni. Care ar fi cauza? Desigur că mulţi vor spune că perioada de 60 de ani sub oblăduirea Imperiului Sovietic, apoi 8 ani de comunism sub conducerea PCRM, sunt cu siguranţă cauzele pentru care oamenii fac spume la gură cînd este vorba, în orice context, despre comunişti şi comunism. O să risc să nu fiu de acord. Desigur, că şi motivele expuse mai sus au partea lor de dreptate, însă eu tind să le privesc ca şi pretexte pentru a motiva lipsa de conştiinţă românească şi ideal naţional în structura spirituală şi mintală a omului. În această afirmaţie pornesc de la ideea că orice reprezentant al neamului este responsabil de procesele care au loc în interiorul celui din urmă.  Cred şi afirm cu toată responsabilitatea că dacă cei care se declară români vor conştientiza vina lor pentru cele ce se întîmplă, atunci primul pas, dar şi cel mai complicat, va fi făcut.

Anticomunismul, ca şi orice mişcare „anti”, îndreaptă energiile creatoare ale poporului spre un făgaş greşit. Pentru ca energiile creatoare ale unui neam să participe la construirea unei societăţi puternice, acestea în mod obligatoriu trebuie îndreptate spre un scop „pro”. Dacă un conducător de oşti îşi va concentra toată forţa intelectuală, fizică şi morală spre distrugerea unei cetăţi bine fortificate fără să aibă propria cetate unde să producă provizii şi arme, în care să se poată ascunde şi unde să aibă o obşte care să producă soldaţi bine dezvoltaţi, capabili să ducă războaie; atunci încercările lui în final vor eşua. Cu acest conducător de oşti ne asemănăm şi noi, neamul românesc, cînd încercăm să luptăm cu comunismul neavînd formulată propria ideologie din care să reiasă ROSTUL EXISTENŢEI NOASTRE CA NEAM. În momentul cînd noi vom formula care este sensul că existăm pe această bucată de pămînt, noi vom şti cum să acţionăm spre construirea unei societăţi puternice, axată pe nişte valori pentru care va munci fiecare reprezentat al acestei societăţi. Furnicarul, stupul, obştea guzganilor, toate acestea lucrează pe principiul de interes obştesc şi nu interes individual. Acum să ne închipuim ce s-ar întîmpla dacă aceste societăţi ar fi bazate pe interesul individual. Este foarte simplu, cei mai puternici i-ar mînca/ucide pe cei mai slabi şi i-ar impune să lucreze pentru ei.

Ce se întîmplă după ce formulăm ROSTUL existenţei noastre? Avînd ca reper acest ROST, noi vom elabora căile pe care vom merge spre a-l îndeplini şi care sunt strict în conformitate cu acesta. Ideologia democratică, dar şi cea comunistă, se bazează pe distrugerea acestui reper şi astfel substituie ROSTUL formulat de popor cu ROSTUL propriu ideologiilor sus-numite. Pierderea acestuia înseamnă dezorientarea poporului şi slăbirea forţei sale de opunere în faţa elementelor externe, ceea pe ce mizează sistemele străine (liberalismul, comunismul, democraţia).

După elaborarea căilor de îndeplinire a ROSTULUI urmează alegerea instrumentelor prin care deja vom îndeplini, implicit rostul. Deci, dacă să împărţim în paşi ceea ce avem de făcut, vom spune astfel:

Primul pas. Formularea ROSTULUI EXISTENŢEI NEAMULUI.
Pasul doi. Elaborarea CĂILOR pe care vom merge.
Pasul trei. Avînd căile, noi vom alege instrumentele care implicit vor duce la îndeplinirea ROSTULUI.

Acum, energiile creatoarea ale poporului nu vor mai fi haotic împrăştiate, ci conduse spre un ŢEL bine determinat. Astfel sistemul va arunca în afara sa oportuniştii, avizii de putere şi bani, lichelele – adică pe toţi cei care vor ameninţa buna funcţionare şi trăinicia sa, toţi cei care împrăştiau acele energii creatoare în direcţii lipsite de importanţă fundamentală.

Orice atitudine anticomunistă a celor care îşi spun „români” este în esenţă antiromânească. Anume că Anticomunismul, antisemitismul, antilebiralismul, antiglobalismul – şi sunt acele direcţii în care energiile creatoare ale neamului românesc sunt îndreptate de către sabotorii conştienţi şi inconştienţi ai cauzei naţionale româneşti. Proromânismul include în sine „anticomunismul” şi „antilebiralismul” dar niciodată acestea din urmă nu vor include în sine „Proromânismul”.

Lupta sistemelor. Partea II, partea III, partea IV (I) şi (II)


Anunțuri

13 responses to “Lupta sistemelor – partea I

  1. mulţi văd, puţini pricep….
    îşi bagă în cap trei slogane demagogice şi cred că prin asta sînt români…

  2. Cel mai grav este că se complac în nihilismul lor. În esenţă, a fi „anti” însemană a fi nihilist. Negi o „valoare” dar nu propui alta în schimbi.

  3. a fi anticomunist nu inseamna a fi nihilist, „anti” inseamna „contra”, iar tu ce vrei sa fi procomunism, comunistii sunt anticrestini, ei au inchis biserici, au ucis oameni, in URSS cei mai multi oameni au fost ucisi de stat

    • „contra” şi înseamnă a fi nihilist căci nu propune o soluţie ci doar propune a distruge „valori” de dragul distrugerii, de dragul negării, de dragul de a fi „contra”.

      După ce ai citit tot ce am scris, tu ai înţeles că eu propun procomunism??????

      • nu, iata ce spune DEX-ul despre cuvantul „nihilism”:

        „Atitudine a celor care neagă valorile umane existente (nepropunând în schimb nimic pozitiv); negativism.”

        deci nepropunand in schimb nimic pozitiv, dar crezi ca cei ce sunt contra comunismului nu propun nimic pozitiv?

        iata 2 definitii ale DEX-ului pentru cuvantul „contra”:

        1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori.

        uite-te la a doua definitie, „2. În schimbul altei valori.
        „, deci aici nu e nihilism, a fi contra a ceva propunand altceva nu inseamna neaparat nihilism

        in general oamenii au pareri diferite, si uneori se opun, se contrazic intre ei, asta nu inseamna ca sunt nihilisti, in schimb pot propune ceva mai bun

      • Dacule, ştii care e diferenţa între definiţie şi esenţă? A fi “anti” e prin esenţă nihilism şi nu prin definiţie. Ca să propui ceva trebuie să fii “pro” ceea ce automat înseamnă să fii contra valorilor altei ideologii dar nu să fii “anti” căci asta nu presupune alte valori ci distrugerea vechilor. Nu înţeleg ce nu îţi este clar?

        “in general oamenii au pareri diferite, si uneori se opun, se contrazic intre ei, asta nu inseamna ca sunt nihilisti, in schimb pot propune ceva mai bun” – păi dar asta cînd mergi pe poziţia”pro” ceeace înseamnă că propui ceva iar celălalt “pro”neagă valorile tale şi le propune pe ale sale. DAr nu eu “anti”, tu “anti” şi noi negăm valoril eunul altuia. Dacă propunem ceva în loc deja nu ne putem poziţiona “anti”ceva ci “pro”ceva. Trrebuie să fii constructiv şi nu distructiv.

  4. Au uitat că a fi român mai întâi de toate este să fii creştin!

    • Cezar, dar au uitat şi că a fi creştin înseamnă să nu fii democrat, iar creştin-democrat asta e struţo-cămila care sper că cel vizat de comentariul meu să o rezolve prin cugetări duhovniceşti şi nu politice.

      Doamne Ajută!

  5. @toravic

    „constructiv şi nu distructiv” zici, si asta depinde, poti sa fii constructiv in rau, adica constructiv in lucrarile raului, de exemplu PPCD-ul care i-a sustinut pe comunisti nu a fost constructiv in rau? de fiecare data vota legile cu comunistii din 2005 pana in 2009, dar nu a protestat de loc si nici nu a propus altceva mai bun

  6. Dacule, faci sofisme. Acum nu vorbim că poţi fi constructiv în rău, poţi, dar vorbim la general ce presupune „anti” şi ce presupune „pro”. Cei care au negat monarhia şi au instaurat comunismul au fost constructivi în rău, dar constructivi; adică au propus în schimb ceva, au luptat pentru ceva deci nu îi mai poţi cataloga ca şi „antimonarhişti”. Procomunism înseamnă automat „antimonarhism” dar nicidecum antimonarhismul nu presupune neapărat „procomunismul” ci poate fi şi „proliberalism”, „prodemocraţie”; „anticomunism” nu neapărat e „proromânism” ci poate fi şi „prodemocraţie”; „antidemocraţie” nu neapărat înseamnă „proromânism” ci poate fi şi „procomunism” . Priceput? sper, pentru că am obosit să scriu în dodie.

    • nu fac sofisme, iar tu te mai contrazici si singur; scrii ca comunistii au negat monarhia, dar au instaurat un nou regim, dar nu-i poti cataloga drept antimonarhisti, dar apoi scrii ca procomunismul inseamna automat si antimonarhism

      sigur ca „antimonarhismul nu presupune neapărat “procomunismul””, mai ales ca comunismul nu e singura doctrina antimonarhista

      si pe deasupra cand esti „anti” sau „contra” unui regim in mod normal oamenii vor altul caci nici nu se poate altfel deci nu e neaparat sau automat nihilism; daca cade un regim si nu e inlocuit cu nimic incep sa se puna in practica ideile anarhiste

      si sunt anticomunist, proroman si promonarhist, dar nu nihilist

      • „iar tu te mai contrazici si singur; scrii ca comunistii au negat monarhia, dar au instaurat un nou regim, dar nu-i poti cataloga drept antimonarhisti” – tu chiar nu eşti capabil să sesizezi diferenţa fină dintre a fi „anti” şi „pro”? Eu nu mă contrazic ci explic foarte clar că a fi comunist presupune a împărtăşi valorile comuniste care sunt antimonarhiste dar la fel şi antidemocrate. Însă antimonarhismul nu înseamnă procomunism ci poate însemna şi promonarhism, poate însemna şi proanarhism, iolki palki. Adică forţa nu este spre a crea ceva ci spre a distruge ceva iar cînd e vorba de a crea deja nu mai ştii ce va ieşi pentur că obiectivul antimonarhismului este distrugerea monarhismului, pe cînd obiectivul comunismului este crearea unei soicetăţi socialiste egalitariste. Acum tu ori lupţi să creezi societatea ceea şi prin aceasta monarhismul în sine cade (sau democraţia), ori iei şi maceşti monarhia şi ce o să iasă o să iasă. Ple da greu de cap eşti.

        „si pe deasupra cand esti “anti” sau “contra” unui regim in mod normal oamenii vor altul ” – repet, atitudinea „pro” sau „contra” dictează în ce acţiuni implici forţa.

        „si sunt anticomunist, proroman si promonarhist, dar nu nihilist” – aceasta înseamnă că pur şi simplu eşti proromân (de aici derivă clar că eşti anticomunist, antidemocrat şi promonarhist)…şi nu îmi mai freca minţile că am obosit deja de sofisme.

        P.S. eu am terminat cu comentarea la tema dată.

  7. Pingback: Lupta sistemelor – partea III | Atitudine alternativă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s