AIE în Ţara Minunilor (I)

preluat de pe http://www.timpul.md

Ultimii doi ani de „pragmatism”, „valori şi principii”, „integrare europeană” şi „regim liberalizat de vize”, au fos mai tumultoşi şi plini de adrenalină decît „cei 8 ani” (sintagmă devenită un brand) de guvernare comunistă în care oamenii îşi pierduseră speranţa că ceva mai poate merge bine în această ţară. Spectacolele politice destul de monotone în timpul guvernării comuniste, acum au, să recunoaştem, ceva mai multă savoare şi colorit. Dacă pînă atunci existau două tabere în opoziţie totală, astăzi teatrul politic moldovenesc „s-a maturizat” şi a început să capete culori combinate.

Dacă e să facem o mică retrospectivă a guvernării AIE, vom constata o creştere a erorilor politice într-un ritm tot mai alert.  Aici nu mai e vorba de veşnica nemulţumire a cetăţeanului, o nemulţumire care a devenit o tradiţie şi o stare normală a lucrurilor, pe care acesta trebuie să şi-o manifeste de fiecare dată cînd are ocazia, ci de lucruri reale care au avut loc în aceşti doi ani. Să analizăm cîteva din faptele măreţe ale elementelor componente ale AIE, fie că sunt de factură verde, albastră sau magenta.

Să ne aducem aminte de prea puţina mediatizată cedare în favoarea Ucrainei, a şoselei care leagă sătenii din Palanca de pămîntul lor arabil.  Ni s-a spus că acest lucru s-a întîmplat datorită guvernării comuniste şi că guvernul AIE nu avea mecanisme şi pîrghii de a nu-şi îndeplini „obligaţiile externe asumate” (expresie cu care se tot speculează de doi ani, încît se creează impresia că „obligaţiile interne”, asumate în faţa cetăţeanului, nu au nici o valoare). Totuşi, nu se spune despre faptul că anume fostul preşedinte al RM, Piotr Kirilovich’ Lucinski, a semnat la 18 august 1999 la Kiev, „Protocolul adiţional la Tratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat”, prin care această porţiune din teritoriul inviolabil (conform Constituţiei) al Republicii Moldova, a fost cedată Ucrainei. Din ce cauză nu se vorbeşte despre acest fapt? Poate din cauza că o parte din guvernanţii de astăzi erau în administraţia statului şi atunci?

O altă motivaţie care ni s-a servit, a fost teritoriul de la Reni. A face schimb de teritoriu românesc pentru un alt teritoriu românesc este foarte pe româneşte, dacă să ne aducem aminte situaţia de după Războiul de independenţă din (1877-1878) cînd a fost obţinută Dobrogea şi cedată Basarabia ( o mică curiozitate este şi faptul că această cedare a fost făcută de guvernul liberal de la Bucureşti şi criticat vehement de jurnalistul Mihai Eminescu, inclusive în această problemă). Românul, fie din stînga sau dreapta Prutului, mereu a fost caracterizat de “pragmatism” şi “acţiuni absolut necesare”.
urmează…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s