Întrebare întrebătoare sau cum Europa le face pe toate bine

   Republica Moldova, cel puţin în ultimii 5-7 ani, trăieşte cu siguranţa faptului că tot ce este Vestic, este bine, iar tot ce este Estic, este rău şi distructiv. Adevărat este şi faptul că această prejudecată nu e deloc întîmplătoare.  Aici nu mai este necesar să menţionăm ocupaţia ţaristă, ocupaţia sovietică, teritoriile româneşti din Ucraina (un reper de ură pentru mulţi basarabeni care se consideră români). Se ştie foarte bine că un popor poate fi uşor condus şi este uşor influenţabil prin apelarea la arhetipurile sale. Aşa a făcut de exemplu maşinăria propagandistică a lui Hitler, apelînd, de exemplu, la mitologia germanică, dar şi la prejudecăţile care niciodată nu sunt întîmplătoare, iar uneori izvorăsc din cele mai uitate experienţe istorice colective.

Problema Republicii Moldova sunt cetăţenii săi, mai corect spus  atitudinea neclară asupra viitorului şi  lumii înconjurătoare, o indiferenţă faţă de trecut şi o toleranţă impusă faţă de inovaţiile morale la care este supus. În cazul trecutului, e necesar să menţionăm că acesta este unicul „prestator” de modele verificate pe care le putem  folosi sau în baza cărora putem construi ceva nou. Orice sociolog, antropolog, psiholog competent, va afirma răspicat că nu există un popor fără trecutul său. Prejudecăţile de care suntem atît de mult învinuiţi şi despre care vom vorbi într-un alt articol, sunt motivate de o experienţă a poporului nostru în trecutul său istoric. Ce ţine de inovaţiile morale, aici putem menţiona impunerea toleranţei faţă de homosexualism, legalizarea islamului etc. E absolut normal ca poporul să privească critic legalizarea islamului, din moment ce în mentalul său colectiv, acesta se identifică cu ocupaţia otomană de 400 de ani şi una din cele mai catastrofale perioade în istoria noastră – perioada fanariotă. Ca să tolerăm legalizarea islamului sau a homosexualismului, trebuie să schimbăm educaţia generaţiilor tinere, adică să renunţăm la adevărul neamului şi să o înlocuim cu un adevăr străin, aşa-zis, democratic (dar care nici pe departe nu pare a fi democraţie).

Întrebarea noastră, sau mai bine zis neclaritatea cu care ne confruntăm, este: de ce moldovenii privesc  Europa ca pe un pămînt al făgăduinţei? Europa trecută prin inchiziţie, Europa trecută prin cruciade, Europa care trece printr-o criză serioasă şi sub aspect cultural, moral şi economic – totuşi ne pare izbăvirea de toate relele. Cred că problema se ascunde în mentalitatea moldoveanului trecut prin comunismul sovietic – noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc! Aceasta este consecinţa firească a colhozurilor în care fiecare era nevoit, sau mai puţin, să fure. De unde şi aceste versuri  grăitoare: „În colhoz pe dealu’ mare/ Cine fură-acela are!”.

Izbăvirea nu este Europa, izbăvirea este munca şi numai munca. Cîte fonduri nu i s-ar oferi Moldovei, fără o gestionare corespunzătoare, fără dorinţa de a crea, fără muncă – aceşti bani, în mare parte împrumutaţi, vor îngreuna existenţa copiilor şi nepoţilor noştri, care vor trebui să îi întoarcă. De aici şi necesitatea unei viziuni de lungă durată asupra viitorului Republicii Moldova.

La urma urmei, actuala criză a zonei euro ar trebui măcar să ne provoace la o viziune mai critică asupra atotînţelepciunii demnitarilor europeni care ne vin cu diferite „propuneri şi sfaturi” şi să ne trezească o întrebare:  Dacă Europa le face pe toate bine, care sunt cauzele crizelor profunde în UE şi unde sunt cîinii cu colacii în coadă?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s