Patrioţi de serviciu (I)

Putem împărţi societatea moldavă în 3 categorii de cetăţeni:

–          Cetăţenii care îşi urăsc ţara (a nu confunda „ţara” cu „statul”)

–          Cetăţenii care îşi iubesc ţara

–          Cetăţenii care se declară patrioţi atîta timp cît în ţară le este bine şi comfortabil.

Interesant este că valabilitatea împărţirii societăţii după aceste criterii, este aceeaşi şi în cazul în care ei se consideră români şi în cazul cînd se consideră moldoveni. În cele ce urmează, vom vorbi despre a treia categorie de cetăţeni identificată de noi.

Există o specie de cetăţeni ce se declară români, care în ura lor faţă de tot ce este rusesc, apelează la crimele ţarismului şi a comunismului a căror patrie ideologică era Rusia. Ei se declară patrioţi şi antiruşi, iar tot ce le oferă Occidentul ei acceptă fără discernămînt. Înfulecă cu satisfacţie produsele democraţiei occidentale, de la „Coca-Cola” şi „McDonalds” pînă la „drepturile fundamentale ale omului”, „drepturile homosexualilor”. Astăzi nu ar accepta ca „mama” şi „tata” să fie interzise în actele oficiale, precum există tendinţa în Europa, însă peste cîteva generaţii, acest lucru va fi îmbrăţişat cu ardoarea fanaticului. Unicul lucru care nu îl face să se simtă ca atare, este acceptarea lor de către cei ca ei, adică majoritatea. Nu contează istoria sîngeroasă recentă şi mai puţin recentă a Occidentului, nu contează că liberalismul în esenţă, este la fel de stîngaci ca şi comunismul, nu contează că „drepturile omului” nu ţin cont de fiecare cultură, regiune, sistem spiritual, caracteristici etnice şi rasiale, în parte. Ei trăiesc cu visul unui eclectism global şi se bălăcesc în razele invizibile ale Luminosului Viitor pe care îl aşteaptă.

Dincolo de standardele duble, ceva ce deranjează şi mai mult, este uşurinţa cu care ei ar renunţa la orice legătură cu pămîntul lor, dacă undeva departe, li s-ar oferi ceva mai bun din punct de vedere material sau carieristic. Problema nu este în însăşi plecarea peste hotare, ci inconsecvenţa lor patriotică. Pentru ei, Moldova este o adunătură de cifre şi nimic mai mult. Dacă aceste cifre le convin, ei se declară patrioţi, dacă nu, vor căuta o ţară cu cifre mai bune. Atunci, ca să îşi motiveze viziunile mai puţin patriotice, ei vor întreba într-un mod batjocoritor care o fi definiţia „patriotismului”, luînd în rîs orice încercare de a le lămuri că de patriotism e nevoie nu atunci cînd oaia e întreagă şi în afara pericolului, ci atunci cînd stă lupul şi o pîndeşte.

Vom lăsa loc de concluzii cititorului şi vom finisa articolul cu ultimele versuri ale unui frumos cîntec rusesc despre dragostea de ţară şi cei care pleacă, a interpretului şi compozitorului Andrei Sapunov: „Оглянись на прощанье и вот она/Под ногами чужая земля/То ли птицы летят перелетные/То ли крысы бегут с корабля („Priveşte la despărţire şi vezi/ Sub picioare e un pămînt străin/ Poate zboară păsările călătoare/ Sau poate şoarecii fug de pe corabie”).

Va urma…

vezi Patrioţi de paradă (II)

Anunțuri

One response to “Patrioţi de serviciu (I)

  1. Pingback: Patrioţi de paradă (II) sau “patriotismul stomacului” | Atitudine alternativă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s