Patrioţi de paradă (II) sau „patriotismul stomacului”

Patrioţi de paradă (I)

     Patriotismul moldovenesc, fie de factură românofilă sau moldovenistă, e un fenomen complex.  Despre acesta se pot scrie nu articole ci cărţi de sute de pagini şi îl putem plasa în diverse categorii, în depedendenţă de tema abordată şi perspectivele pe care le alegem pentru tratarea fenomenului în cauză.

Între atîtea categorii de patrioţi, există una atît de specială şi despre care am vorbit într-un alt articol, intitulat „Patrioţi de serviciu”, pentru care patriotismul este echivalent cu comoditatae şi satisfacerea necesităţilor materiale. Dacă ar fi vorba de necesităţile primare, am putea înţelege, dar e vorba nu de nişte nevoi fireşti, ci de lux, bunăstare, statut social şi alte invenţii ale societăţii moderne. Celor care căută să ne critice pentru cele expuse pînă acum, vrem să accentuăm că nu e nici o problemă dacă omul are bunăstare şi un statut social înalt, problema este în felul în care se raportează individul la cele din urmă. Dar să ne întoarcem la tema pe care ne-am propus-o.

  Această categorie de patrioţi  sunt gata, sau mai puţin gata, să ţipe de fiecare dată cînd li se oferă cuvîntul, că sunt români şi punctum. Ei vorbesc adesea despre românism, identificîndu-l cu europenismul (şic!), chit că suntem, din punct de vedere cultural, un popor bizantin, iar europenismul nostru ţine de amplasarea geografică şi originele latine. Astfel, suntem unicii ortodocşi dintre latini şi totodată unicii latini dintre bizantini. Acest aspect, pentru unii surprinzător, ne face unici de felul acesta şi ar fi trebuit să exploatăm această particularitate a noastră în favoarea propriului popor. Patrioţii de serviciu sunt categoria cea mai des întîlnită şi cea mai periculoasă, aceasta fiind lipsită de nişte valori fundamentale (poate doar în afară de Bani, care sunt recunoscuţi ca sursa magică a Binelui), ceea ce îi face imprevizibili (iarăşi, doar Banul este valoarea la care le putem raporta comportamentul, astfel să le ghicim banalitatea şi sărăcia interioară).

Pentru aceată categorie de patrioţi, străinătatea, cu precădere Occidentul, este cornul abundenţei. Ei desconsideră aspectele spiritual-culturale ale poporului lor, îl identifică cu statul şi astfel Republica Moldova reprezintă, pentru aceştia, un loc al sărăciei materiale, al umilinţei, al instabilităţii financiare proprii, pentru că în realitate, lor le este undeva între cot şi genunchi de stabilitatea şi prosperarea statului, lucru demonstrat prin consumismul exacerbat al acestora, or un pas corect ar fi investiţia nu în consum şi obiecte de lux, ci în afaceri. Imediat ce banii s-au terminat, ei vor căuta iar să plece peste hotare şi să facă bani pentru a asigura puterea de consum şi de susţinere a luxului care nu este în raport direct cu capacităţile financiare reale. Acest lucru e un fenomen care necesită un studiu aparte şi iese în afara interesului articolului dat.

Adesea putem auzi de la această categorie de patrioţi, că în UE, spre deosebire de RM, îţi este asigurat un loc de muncă (cuvîntul cheie: cît de cît) şi bine plătit, libertate la informaţie, libertatea exprimării opiniilor, acces la îngrijire medicală gratuită şi calitativă, justiţie şi  multe alte beneficii. Nu vă sună deloc cunoscut? Da, da, aveţi dreptate, nu e deja vu, sunt obiectivele şi beneficiile pe care le întîlneam şi în URSS. Să le luăm în ordine:

–          Un loc de muncă asigurat şi bine plătit – în URSS fiecare avea un loc asigurat, deşi nu neapărat bine plătit, lucru care era explicat prin studiile şi medicina gratuită, adică printr-un şir de alte beneficii, dar locul de muncă era mult mai asigurat decît în UE, unde funcţionează principiile capitaliste.

–          Libertate la informaţie – Există o sumedenie de surse de informare în masă, dar caracterul acestor surse, a căror scop este ridicarea nivelului de audienţă, nu mai poate servi drept surse echidistante  şi obiective. Iluzia alegerii rămîne a fi doar o iluzie. Nu era acelaşi lucru în URSS? Ei tot ne spuneau că informația circulă liber, că totul este obiectiv şi echidistant. Adevărat că atunci nu exista internet,dar şi acesta într-o măsură oarecare, poate fi controlat.

–          Libertatea exprimării opiniilor – într-un şir de state europene este INTERZIS prin lege să pui sub semnul întrebării Holocaustul. O tînără americancă, cap de generaţie la liceul unde studia, nu a fost primită la examenele de absolvire pentru că a menţionat ajutorul lui Dumnezeu în procesul de studii. Un alt caz, Dr. Richard Scott, din Marea Britanie, riscă să îşi piardă slujba, din cauza că a vorbit unei paciente despre Dumnezeu, fiind mustrat de Consiliul Medical General. Crucea Roşie a renunţat la simboluri creştine în felicitările de sărbătorile creştine. În Occident, ca şi în URSS, ai dreptul să îţi exprimi liber opinia, însă doar în cadrul sistemului. KGB-ul sovietic avea grijă de tine.

–          Acces la medicină gratuită şi calitativă – adevărat este că medicina în Occident este mai calitativă, însă gratuitatea medicinii era asigurată şi în URSS.

–          Justiţie – În URSS, fiind un muncitor de rînd, avea mai multe drepturi reale decît un şef, dată fiind ideologia muncitorească şi politica care deriva din aceasta.

Ce concluzie putem trage de aici? Patriotismul, Siberia, ţarismul, ruperea în bucăţi a teritoriilor româneşti, destrămarea unităţii naţionale, lipsa de respect a ruşilor pentru românii moldoveni sunt cauzele urii faţă de URSS şi orice consecinţă a acesteia (să nu uităm că fondatorii sovietelor au venit din Occident, Lenin (Germania) şi Troţki (America))? NU. Categoria de patrioţi despre care vorbim în acest articol, s-ar vinde şi URSS-ului, uitînd de Siberii şi crimele comuniste, dacă pentru munca lor li s-ar fi dat mai mulţi bani, pentru că în realitate, după cum am demonstrat mai sus, URSS-ul şi Occidentul sunt la fel ca şi conţinut, doar discursul ideologic diferă, iar moldovenii noştri se grăbesc să plece pentru „un trai decent”. Unde mai pui crimele liberalismului, dar care e o temă atît de mare, că iarăşi, nu avem cum să o discutăm aici, însă sperăm că spiritul critic şi dorinţa cititorului de a afla adevărul, îl vor face să cerceteze acest subiect. Totul depinde de preţ, iar preţul dictează nivelul de patriotism al fiecăruia din aceştia. Adevăratul şi unicul patriotism care îi pune în mişcare este „patriotismul stomacului”, nu valorile transgeneraţionale şi transcendentale ale neamului românesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s