Argumentul exhaustiv al secolului XXI – „Părerea mea”

Adesea auzim în jurul nostru oameni, a căror argumentare a opiniilor lor se limitează la clasicul „părerea mea”. Cît nu am încerca să le explicăm că aceasta nu poate fi un argument, lucrurile par să nu se schimbe, mai mult, putem primi o înjurătură în adresa noastră. Totuşi problema acestei expresii este mai complexă decît pare. Aceasta vine dintr-o atitudine relativistă faţă de Adevăr. Fie că e vorba de ştiinţă, literatură, istorie, religie etc., totul se reduce la „părerea mea –părerea ta”. Cît de corectă este această atitudine? O considerăm totalmente greşită şi vom încerca să argumentăm poziţia noastră (deşi am putea să ne limităm la a spune că aceasta e părerea noastră şi să nu uităm, desigur, să amintim că avem tot dreptul la opinie şi la exprimarea acesteia – nu aşa ne învaţă maşinăria propagandistică globală?).

Citește în continuare

Anunțuri

Străinătatea noastră cea de toate zilele

Pe strada Ismail staţionează un autocar gri „încărcat” cu moldoveni. Ultimele minute înainte de pornire. Doi copii, de aproximativ 7 şi respectiv 9 ani, au feţele triste şi îşi iau rămas bun de la cineva din interiorul autocarului. Lîngă ei e un bărbat de vreo 50 de ani, cu chipul ofelit. Autocarul a pornit şi imediat cel mai mic a început să plîngă, iar cel mai mare îl mîngîia, dar şi el gata să răbufnească, însă ochii săi roşii trădau lacrimile vărsate ceva mai devreme. Chiar şi bărbatul de 50 de ani a scăpat cîteva lacrimi, dar se vedea că încerca să fie puternic. M-am apropiat de un tînăr care se uita lung şi abătut în urma autocarului. L-am întrebat unde pleacă autocarul şi acesta, privindu-mă cîteva clipe parcă dezbătut de la un proces de profundă interiorizare, mi-a răspuns că pleacă spre Italia.

Citește în continuare

Întrebare întrebătoare sau cum Europa le face pe toate bine

   Republica Moldova, cel puţin în ultimii 5-7 ani, trăieşte cu siguranţa faptului că tot ce este Vestic, este bine, iar tot ce este Estic, este rău şi distructiv. Adevărat este şi faptul că această prejudecată nu e deloc întîmplătoare.  Aici nu mai este necesar să menţionăm ocupaţia ţaristă, ocupaţia sovietică, teritoriile româneşti din Ucraina (un reper de ură pentru mulţi basarabeni care se consideră români). Se ştie foarte bine că un popor poate fi uşor condus şi este uşor influenţabil prin apelarea la arhetipurile sale. Aşa a făcut de exemplu maşinăria propagandistică a lui Hitler, apelînd, de exemplu, la mitologia germanică, dar şi la prejudecăţile care niciodată nu sunt întîmplătoare, iar uneori izvorăsc din cele mai uitate experienţe istorice colective. Citește în continuare

AIE în Ţara Minunilor (I)

preluat de pe http://www.timpul.md

Ultimii doi ani de „pragmatism”, „valori şi principii”, „integrare europeană” şi „regim liberalizat de vize”, au fos mai tumultoşi şi plini de adrenalină decît „cei 8 ani” (sintagmă devenită un brand) de guvernare comunistă în care oamenii îşi pierduseră speranţa că ceva mai poate merge bine în această ţară. Spectacolele politice destul de monotone în timpul guvernării comuniste, acum au, să recunoaştem, ceva mai multă savoare şi colorit. Dacă pînă atunci existau două tabere în opoziţie totală, astăzi teatrul politic moldovenesc „s-a maturizat” şi a început să capete culori combinate. Citește în continuare

Dreapta şi Stânga

În ziua de astăzi, singurul mod corect de a conduce a ajuns să fie considerat alternanţa partidelor la guvernare. Acest lucru este posibil şi din cauza faptului că oamenii au ajuns să se comporte precum nişte bolnavi cronici care cred că azi au dureri mai mari decât au avut ieri, chiar dacă durerea este aceiaşi ca intensitate. Astfel se explică alternarea stângii şi dreptei la guvernate. Dar Sânga şi Dreapta chiar există, sau sunt doar nişte lucruri aparente? Dacă este să ne uităm la activitatea politică, în timpul campaniilor electorale, toate partidele, indiferent de culoarea politică, promit creşterea PIB-ului, scăderea inflaţiei şi locuri de muncă. Dar după ce ajung la putere, toate partidele, indiferent de culoare politică, oferă marilor companii deduceri de la plata taxelor şi impozitelor, cât despre restul… Citește în continuare

Lupta sistemelor – partea IV(II)

citiţi mai înainte – Ortodoxia şi Românismul – I

ORTODOXIA şi ROMÂNISMUL – II

Motto: „Biserica Ortodoxă este mama poporului român”
(Mihai Eminescu)

Dar de ce e important ca neamul românesc care oscilează între Est şi Vest să îşi cunoască ROSTUL său ortodox? Răspunsul e mai simplu decît ar putea să pară la prima vedere: pentru ca aflîndu-se la răscruce de lumi, să nu îşi pardă identitatea aşa cum nu a făcut-o nici în timpurile cînd barbarii cutreierau aceste teritorii, lucru care (după cum zicea şi Eminescu în citatul prezentat mai sus) se datorează Bisericii Ortodoxe, fapt pe care acesta nici nu permite a-l pune la îndoială. În contextual răscrucii Civilizaţiilor la care se află neamul nostru, pericolul iminent este împrumutarea formelor fără discrernămînt, lucru care se întîmplă şi acum este mai intens ca niciodată. Citește în continuare

Lupta sistemelor – partea IV(I)

Lupta sistemelor – partea I, partea II, partea III

ORTODOXIA şi ROMÂNISMUL  – I

Motto: “Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă.”

(Sun Tzu, „Arta Războiului”)

În celelalte părţi am vorbit despre ROST încercînd să dăm o definiţie cît mai exactă şi cît mai clară a ceea ce presupune acesta. În această parte vrem să vorbim despre legăturaabsolut organică şi naturală dintre ROMÂNISM şi ORTODOXIE. Adesea, mulţi din cei care îşi spun „români”, chiar dacă sunt ortodocşi după botez şi chiar dacă de Paşte sau de Crăciun merg la Biserică, nu pot lega, fie din necunoaştere, fie din nedorinţă de a cerceta şi de a înţelege, rolul Ortodoxiei în apariţia şi perpetuarea poporului român. Nu vom face lecţii de etno-geneză pentru că astfel de discuţii sunt interminabile ci vom aborda problema strict logic şi apelînd la „luminătorii de conştiinţă” pe care i-a „produs” neamul românesc. Vom apela la ei atît ca la nişte exemple de viaţă cît şi la scrierile ce au rămas după ei.

 

Citește în continuare