Tag Archives: neam

Străinătatea noastră cea de toate zilele

Pe strada Ismail staţionează un autocar gri „încărcat” cu moldoveni. Ultimele minute înainte de pornire. Doi copii, de aproximativ 7 şi respectiv 9 ani, au feţele triste şi îşi iau rămas bun de la cineva din interiorul autocarului. Lîngă ei e un bărbat de vreo 50 de ani, cu chipul ofelit. Autocarul a pornit şi imediat cel mai mic a început să plîngă, iar cel mai mare îl mîngîia, dar şi el gata să răbufnească, însă ochii săi roşii trădau lacrimile vărsate ceva mai devreme. Chiar şi bărbatul de 50 de ani a scăpat cîteva lacrimi, dar se vedea că încerca să fie puternic. M-am apropiat de un tînăr care se uita lung şi abătut în urma autocarului. L-am întrebat unde pleacă autocarul şi acesta, privindu-mă cîteva clipe parcă dezbătut de la un proces de profundă interiorizare, mi-a răspuns că pleacă spre Italia.

Citește în continuare

Anunțuri

Lupta sistemelor – partea IV(II)

citiţi mai înainte – Ortodoxia şi Românismul – I

ORTODOXIA şi ROMÂNISMUL – II

Motto: „Biserica Ortodoxă este mama poporului român”
(Mihai Eminescu)

Dar de ce e important ca neamul românesc care oscilează între Est şi Vest să îşi cunoască ROSTUL său ortodox? Răspunsul e mai simplu decît ar putea să pară la prima vedere: pentru ca aflîndu-se la răscruce de lumi, să nu îşi pardă identitatea aşa cum nu a făcut-o nici în timpurile cînd barbarii cutreierau aceste teritorii, lucru care (după cum zicea şi Eminescu în citatul prezentat mai sus) se datorează Bisericii Ortodoxe, fapt pe care acesta nici nu permite a-l pune la îndoială. În contextual răscrucii Civilizaţiilor la care se află neamul nostru, pericolul iminent este împrumutarea formelor fără discrernămînt, lucru care se întîmplă şi acum este mai intens ca niciodată. Citește în continuare

Lupta sistemelor – partea IV(I)

Lupta sistemelor – partea I, partea II, partea III

ORTODOXIA şi ROMÂNISMUL  – I

Motto: “Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă.”

(Sun Tzu, „Arta Războiului”)

În celelalte părţi am vorbit despre ROST încercînd să dăm o definiţie cît mai exactă şi cît mai clară a ceea ce presupune acesta. În această parte vrem să vorbim despre legăturaabsolut organică şi naturală dintre ROMÂNISM şi ORTODOXIE. Adesea, mulţi din cei care îşi spun „români”, chiar dacă sunt ortodocşi după botez şi chiar dacă de Paşte sau de Crăciun merg la Biserică, nu pot lega, fie din necunoaştere, fie din nedorinţă de a cerceta şi de a înţelege, rolul Ortodoxiei în apariţia şi perpetuarea poporului român. Nu vom face lecţii de etno-geneză pentru că astfel de discuţii sunt interminabile ci vom aborda problema strict logic şi apelînd la „luminătorii de conştiinţă” pe care i-a „produs” neamul românesc. Vom apela la ei atît ca la nişte exemple de viaţă cît şi la scrierile ce au rămas după ei.

 

Citește în continuare

Fenomenul „BPR” (Basarabia Pămînt Românesc)

Dependenţa economică şi politică a Republicii Moldova faţă de factori externi, chiar dacă pare fatală pentru noi, este doar o premisă care duce la crize şi tulburări sociale dar nu e primordială în sinucigaşele procese ce au loc în Basarabia. Adevărata problemă se află în chiar conştiinţa individuală şi colectivă a societăţii statului. În Republica Moldova, divizarea pe principii etnice ajunge să se asemene tot mai mult cu „ghetouri etnice”; nu există o conştiinţă unică pe principiul cetăţenesc (ceea ce demonstrează, de altfel, cît de artificial este acest principiu; dar aceasta, deja, e o altă problemă). Observăm două cauze mari care ne-au adus în situaţia dată: Citește în continuare

Lupta sistemelor – partea III

Lupta sistemelor – partea I şi partea II

Cum să distrugi un popor?

motto: „Orice are bun convinge-l că e rău; orice are rău convinge-l că e virtute”

I. Primul pas este să definim noţiunea de „popor”. Un popor este o entitate formată dintr-un etnos sau mai multe, care sunt unite, în primul rînd, prin caracterestici de ordin spiritual şi cultural.  Deci putem spune că poporul este o entitate spiritual-culturală (Civilizaţia este o entitate strict spirituală). Procesele ce au loc în cadrul unui popor sunt mult mai complicate de cît în cadrul unui etnos şi poporul tinde să propună modele civilizaţionale şi este capabil să le producă. Aceste modele sunt forme şi fonduri inspirate din esenţa poporului şi valabile la nivel de civilizaţie ca o cale pe care poate să meargă întreaga civilizaţie. La nivel de percepere populară, poporul este o entitate formată din indivizi cu aceleaşi concepţii spirituale şi culturale şi cu aceleaşi aspiraţii şi gîndire; deci un grup (obşte) care urmăreşte nu interesul individual ci interesul obştesc. Citește în continuare

Lupta sistemelor – partea II

Lupta sistemelor. Partea I

ROSTUL.

 

În articolul anterior am scris principii generale despre ROST şi importanţa formulării acestuia de către popor. De această dată aş vrea să mă opresc mai mult la această temă de o covîrşitoare importanţă pentru români. Nu voi repeta cele spuse ci voi dezvolta tema dată.

ROSTUL este cauza care declanşează direcţia în care se îndreaptă poporul şi de care depinde destinul nu doar a unei generaţii ci a tuturor generaţiilor care vor gîndi în acelaşi sistem ca şi înaintaşii săi. Dar la rîndul său, ROSTUL este şi o consecinţă a sistemului de gîndire şi indică dimensiunea la care gîndeşte poporul. Citește în continuare

Familia, Statul, Valori

În cele ce urmează nu îmi propun o analiză demografică minuţioasă şi nici nu îmi asum rolul de cercetător. Mai curînd va fi o încercare de a arăta conexiunea între Familie, Stat şi Valori.
Un Stat, conform legii strămoşeşti sau încă numită lus sangvinus (distingem lus sangvinus şi legea pămîntească) este creat de naţiune. Acesta, la rîndul său, îşi asigură resurse datorită Familiei. Dacă o Familie produce puţini oameni atunci statul va fi unul sărac în resurse umane, dacă produce mulţi copii, respectiv bogat. Ceea ce face ca o familie să nască cît mai mulţi copii sunt nu necesităţile statului ci valorile care îi impun individului să se comporte într-un fel anume căci, dacă, individul nu va avea bază spirituală pentru un anumit comportament, el nu va putea diferenţia răul şi binele în general, şi răul şi binele pentru statul său, în particular, care îi va asigura continuitatea neamului şi a valorilor pe care le împartăşeşte. Necesităţile statului sunt direct şi obligatoriu subordonate valorilor naţiunii şi atunci cînd naţiunea este educată în spiritul necesităţii existenţei statului, indubitabil, naţiunea va crea cît mai mulţi reprezentanţi a ei spre edificarea statului. Citește în continuare